Catrene

Nepereche a neperechii
Rece mi peştera urechii
Fără glasul de mistral izvor
Revărsat în soare ochilor

Ce-n lume pare blând
Să nu-ţi-ntre nici-n gând
Şarpele e mereu mut
Şi colţii bine-i ascund

Sperând şi răsărind în zori
Puful de păpădie-n priviri
Asteptându-te soare de sărut pârg
Ingheţ în nea roşie de amurg

Oameni te adoră şi ignoră
Te privesc şi urmăresc cu ură
In funcţie de cât de fericiţi sunt
Rari se ocupă de ceea ce sunt

Dezgheaţă-te lume, dezgheaţă,
Un clopot de clor ne desparte,
Aripile-s tot mai în ceaţă
Inima e tot mai departe

Să-ţi vină-n vis cine ţi-e-n gând,
Apoi, din vis, cât mai curând,
Poate chiar mâine dimineaţă,
Să-ţi treacă pragul... drept în viaţă!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Rostogoleşte-mă-n iubire
Să hoinăresc cu tălpile pe cer
Sunt sătul de ăst mers efemer
Cu abisuri in nori de umbre

Cine adună în lume ură
E un furnal ce strânge zgură
Ce nu va mai putea retopi
Gânduri negre ce-l vor potopi

Grâul tace când se coace
Omul gălagie în lan face
Deasupra să se ridice
Pe alte tulpini-n scară

Aprinde soarele
am strigat la ea
"Cu ce"? Se uită mirată...
Sărută-mă odată

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Căutare