Catrene

Nu e vară când e vară?
Nici eu, să vă spun cinstit,
(Ce rău a-nceput să-mi pară,)
N-am iubit când am iubit!

Răbdarea greu se capată
E chilia-n piatră săpată
Crăpături-n suflet rămasă
Cu palma însângerată

Aş vrea să fiu în tine tot,
Doar ochii să mi-i las afară,
Ca fericită să te pot
Vedea, deplin, întâia oară.

Deşi fură de trăsnesc,
Fiecare-şi zice-n sine;
"Pot dormi atât de bine
Că-aşi fi prost să mă trezesc!"

În fuga noastră după vise
Le vânăm până le ucidem
In loc să le-mblinzim şi hrănim
Cu pâinea inimii

Am numărat stropii
Printre atâtea ploi
Erau doar câte doi
Din nori inimii

Ucigaşii iubiri
Aflate în depărtări
Sunt uneori
"Prieteni"de lângă noi

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Coborâtu-am în abis de călimară
Zburând năvalnic apoi în pană selenară
Trăind zorii seară şi noaptea legendară
Călătorie în minunata lume a poeziei

Imnul e cântecul steagului
Înălţat in acvilă cerului
Renăscând curajul lupului
Prins în gheara duşmanului

Toţi dorim să devenim
Fluturi între fluturi
Dar coconul îl ucidem
Căpuşaţi de ţeluri

Căutare