Catrene
De la izvor, țăranca plecă
Purtând pe umeri urciorul.
În urmă-i, ducându-i dorul,
Izvorul plânse, apoi secă!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule Izvoraș, Sunt un țăran total și adevărat. De aceea m-am și mutat la oraș. Dar cunosc bine mizeria economică [...] | Citește tot comentariul
Nu sunt eu chiar atât de greu
Spune bolovanul mereu
Oamenii sunt tot mai umili
Și din ce în ce mai fragili!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între a fi și a nu fi
Între-a iubi și - a nu iubi
Se află-o piatră de hotar
Cu șase fețe, ca un zar!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul e-o armă secretă
Nu este nici rău, nu este nici bun
Are sămânța Geniului nebun:
Niciodată nu se repetă
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe feminină,
Tot trecând din mână-n mână,
Din izvor cu apă lină
Ai ajuns cât o fântână...
catren de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Super Tare
Dac' aveți în vine sânge, dacă aveți în voi simțire,
Pentru biata Românie, pentru scumpu-i viitor,
Cu toți mâna dați odată și 'nchinați pentru Unire
Fiți uniți, v-o zice asta, un biet bătrân cerșetor.
catren de Eugeniu Carada din Pandurul cerșetor (1857)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât de nobil sunteți Béla Mánn,
îmi pare (spune lumea): "de șieu"
În van veți neglija un Dan
"von Apșa", nobil sunt și eu.
catren de Arthur Dan din scrisoare (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca Faust am o singură dorință doar
Să-l înțeleg, să-l aflu pe Dumnezeu mereu
El nu vrea să mă mai asculte, e-n zadar
De când nu cred orbește în Dumnezeul meu.
catren de Iulia Hasdeu din Destăinuiri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mi se permite, ași propune încă o variantă de interpretare a sensibilei slove Iuliene: Întocmai ca și Faust, nici [...] | Citește tot comentariul
Cum Luna, cu o șoaptă-anume,
ne-a luminat pe amândoi,
Domniță, să fugim în lume!...
În lumea ce se naște-n noi.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, se aprind făclii,
ne trec prin inimă poteci,
cât jar e-n clipa care vii,
cât foc, în clipa-n care pleci!
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!