Catrene

Durerile spre mine izvorăsc
Ca miriştea în lan,
Devreme e să te doresc,
E prea târziu să nu te am.

Am vrut sa-ţi spun multe,
Printre sfinte jurăminte.
Am vrut, dar..., am tăcut
Lângă chipul tău durut.

Aşa e mai bine -
Sub cerul înstelat,
Să rămână o taină
Ce n-ai sărutat.

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Ce mituri ai ascuns în dor
Când ai zidit un contrafort?
Aşa eu pot numai să zbor
Cu tot cu cercul ce îl port.

Ce mituri ai ascuns în priviri
Ce fapte îţi mai doreşti
Pentru trecut, viitor, amintiri
Pentru gânduri mari, împărăteşti.

E trist şi durut în astă lume
Cu atâtea ispite şi atâtea poveri
Am să torn toată demnitatea pe nume
Pe casă, pe îngeri şi pe dureri.

Cu sufletul ars topesc o ghiaţă
Ce creşte mereu a genune
Făcând cercuri pe-o floare de viaţă
Ce crede mereu în minune.

Nu cred că sunt pe lume scuze
Ce le-aş putea cuprinde:
Două milenii să mă acuze
Legate în cercuri şi unde.

Dorind să fiu mereu perfectă
Ce des mă tai -
Trudind în raza cea selectă
Ca spicul lângă cer şi pai.

Că trupul e din carnea cerului
De ce mă rup
Ca floarea-n dricul gerului
Şi clipele se duc?

Căutare