Catrene

În limba mea
îmi pot înjura înjurătura
În limba mea
îmi pot săruta singur gura...

Prin Ploieşti azi rătăcit
un castan īndrăgostit
pe ştampila de la vot
stătea calm şi fericit...

Eu pe când mai merg cu tata la moară
eu pe el
şi el pe mine
să legăm cu saci o sfoară?

Să zicem... doar să zicem
că pasărea stă infinit de înţepenită
iar cerul zboară în stoluri.
Să zicem doar!

Te uiţi în ochii unei poezii
şi dacă se uită şi ea cu toate versurile la tine
atunci ştii că e vie
iar mănă de mână cu moartea se ţine...

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Naşterea e o moarte.
Moartea e a naibii de plângăciosă!
Însă viaţa dragilor
e mai mult decât şi-au imaginat amândouă.

În faţa unui mormânt
m-am lăsat şi eu
ca apa în genunchi
între crăpăturile de pămănt.

Poezia!!!!
Nu... nu...
nu e făcută să te simţi tu bine
ci să tremuri sub înălţimea ei.

Eu nu am inimă.
În locul ei doarme
o mamă scâncind
într-un copil nedorit...

Căutare