Catrene

Ca să-ţi poţi împlini rostul
În cereasca sa esenţă,
Dă-i cu ruga şi cu postul
Peste-a firii chintesenţă.

Rugăciunea înfocată
Se înalţă când durerea
E la cotă mai înaltă
Decât banii şi puterea.

Valul e zbaterea dorului mării
De a fi pe cer pasăre şi muri...
În stropi de alinare cu şoapte
Printre stele de nori auzite

Cine nu-şi schimbă religia
Pe-o relaţie cu Hristos
Îşi va petrece veşnicia
În Iad... tot religios...

Deşi se condamnă sigur
Cel ce se răzbună singur,
Totuşi omul, vrea să pună
Vârf la fapta lui nebună!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Românul s-a născut poet
cu tot cu masă la bufet!
Şi pe pe crucea lui scria:
Doamne dă-mi o pijama!

De ce când burniţezi tu
Eu le strâng cu grijă-n palmă
Căci când nu o să mai fiu
Pe cer am să-ti fac salbă

Singura cupolă a bisericilor
a moscheilor
culoarea în zidul plângerii!
E albastrul

Bogăţiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simţ cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.

Să nu fii un mărăcin,
Care dă doar câte-o floare...
Învaţă de la smochin
Să ai viaţa roditoare!

Căutare