Catrene

Rămâne cum inima şi-a dorit
Cu fiecare nou răsărit
Să te sărut şi te alint
Ca in prima zi când te-am intâlnit

Privesc în stele, visele
Care au căzut rebele...
Eşti unicul din ele
Ce arde dorurile mele

Frunză pe frunză se învăluiesc
Cu ultima suflare se iubesc
Om lângă om, mult verde au de trăit
Şi nu mai găsesc timp pentru iubit

Fără doruri ce am fi?
Am mai putea a indrăgi
Stelele, marea şi munţi
Ne-am uita şi părinţi!

Letargia coconului călimară
In trestia condeiului omoară
Nufărul nu mai vrea să răsară
Când talpa pe fila palmei nu coboară

Democraţie, democraţie...
Zidul plângerii învie
Şi inundă fără leac,
Căci prostia n-are ţarc.

catren de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă de o săptămână
Mândra n-o mai ţin de mână
A plouat şi ieri şi azi,
Mândra moare de necaz.

tu eşti poemul meu întreg
săruturile tale crini le poartă
pe măsură ce te scriu eu înţeleg
ochiul lacrima zburând moartă.

La motelul din parcare
Este mare sărbătoare
Vinul curge, iar în cană
Pentru cei din Caravană

De vei avea nevoie de mine....
Voi veni cu aripi născute de tine
Să mi le rup să te scap din venine
Clipe ce cutremură inima în tine

Căutare