Catrene

Printre atâtea nume mari
Şi-atâtea scrieri bune,
Nu ştiţi ce greu e să apari
Sau să iei... menţiune!

cum să rămâi să reconstitui ţara
cu fond genetic de postură selectivă
trecut prin focul comunizmului şi para
moldovenizmului cu disonanţa cognitivă?!

catren de Iurie Osoianu (21 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton ponderat

Maree ridică luna mării
Si visului valurile
Pe unde-mi gândurile
Lăsară stafilopozii

Mă întreabă ăst facebook:
La ce te gândeşti, Gagniuc?
Şi declar, dintr-un condei:
Vin, mâncare şi femei!

Oamenii ne sunt oglinzi
Arătându-ne avizi
Ale noastre dorinţi
Ciobite apoi în colţi

Cad frunze,
viaţa face paşi printre ele
cu zâmbetul copt
al unei gutui...

Pe la Camboru circulă o ştire
Că toamna asta e-ngăduitoare
Iar funigeii au ţesut văzduhul
Să prindă-n plasă razele de soare.

sentimentul împăturit cu grijă
să nu se reverse până la pământ
precum o faţă de masă prea mare
îşi înăbuşă respirul
dar nu îşi amână amurgul

Draga mea, când te privesc,
N-am curajul să clipesc,
Să nu-mi fie-ntr-o clipită,
Frumuseţea ta răpită.

Când tu treci prin sufletul meu,
poemul prinde aripi
şi se imprimă pe coala alba
ca îngerul de cer...

Căutare