Catrene
În ruga lacrimilor de dor
Prin toamna viselor uitate
Alintă-mi frunzele ce mor
Nobilă fugară generozitate
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captivi în înfloriri discrete
Îngerii cu petale albe vor
Sărutul oarbelor sentimente
Durere șlefuită fior în fior
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâie-mi sufletul îngenunchiat
Și rănile vii din care Lumină-ai plecat
Catapeteasmă a îngerilor în catedrale
Lumină vie înflorește-mă-n vii petale!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină sacră în înfloriri divine
Razele Tale să mă mântuie pe mine
Atunci când lupte false interioare
Mă surpă între iluzii, crug și ezitare!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină dulce, lină Lumină
Mângâie-mi sufletul, ia-mă de mână
Și du-mă spre înalturile vii pure
În care viața nesfârșiri să-și-ndure!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină vie ce-n candeli străluce
Cu tine miezul de vieță e mai dulce
Și clipele nu mai par abandonate,
Nici doru-n falii de singurătate!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragoste de viață și de poezie
Poetul e-un erou ce luptă cum știe
Pe câmpuri cu maci însângerând
Cămașa Iubirii, rând după rând!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul se simte pedepsit de supraviețuiri!
Trăiește obsesiv între speranțe și-nfloriri!
Privește dincolo de Timp și rar de separă
De Idealuri vii între credință și îndoială!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rod incandescent iubirii pure
Floarea roșie săruturi să-ndure
Cuprins de dor, de vis și iertare
Credință vie, răbdare cu răbdare!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice poet e pedepsit de propria-i soARTĂ!
Inima sa arde în lumina nevăzută, abstract!
Ochii lui văd dincolo de orice dimensiune!
A fi POET e mai mult de A Fi: e A Rămâne!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!